Teatrul Sinelui

Între hangarul de hidroavioane și stadionul Giuseppe Sinigaglia din Como, Teatrul Sinelui explorează clădirea ca persoană: cu limite, viață interioară și relații cu orașul. Își caută un loc interdependent în contextul moștenit.

Cadrul central privește spre teatru, în care se intră de pe scenă. Vizitatorul devine actor și spectator, plasând sinele în centrul atenției. Cele șase cadre ale minții înconjoară golul și dau formă unor direcții diferite ale inteligenței; nivelurile ascendente reprezintă dezvoltarea lor și alte perspective.

Muzica oferă un cadru de compoziție. Secvența expozițională se îngustează și se lărgește pornind de la Dies Irae din Recviemul lui Verdi; intervalele armonice din La Traviata inspiră fațada stadionului. Sunt interpretări arhitecturale ale muzicii și conștiinței dezvoltate în lucrarea de master.